Iarna anului 1929 a fost una cum Constanța nu mai văzuse vreodată, un spectacol natural care a transformat orașul într-un decor de poveste. Considerată cea mai impresionantă iarnă din istoria litoralului românesc, acest sezon geros a adus cu sine un fenomen rar și spectaculos: înghețul Mării Negre până la cinci kilometri în larg.

Malurile erau acoperite de sloiuri uriașe de gheață, iar portul și vapoarele îmbrăcate într-un strat alb strălucitor, păreau desprinse dintr-un basm nordic. Oamenii ieșeau în număr mare pe faleză, atrași de frumusețea incredibilă a peisajului. Printre ei, mulți fotografi, fascinați de raritatea momentului, și-au scos aparatele pentru a imortaliza acest tablou extraordinar.
Fotografiile realizate atunci au surprins fiecare detaliu: bărci blocate în gheață, diguri transformate în sculpturi naturale, valuri înghețate în mișcarea lor și bucuria curioșilor care priveau această minune albă. Multele imagini publicate în ziarele vremii sau păstrate în albume personale au transformat iarna lui 1929 într-un simbol al frumuseții…
Chiar dacă frigul era mușcător, iar zăpada acoperea străzile, atmosfera de pe malul mării era plină de uimire și bucurie. Constănțenii admirau cu respect și încântare puterea naturii, care a transformat această iarnă într-o experiență unică. Iarna lui 1929 rămâne, astfel, nu doar cea mai ,,grea,, ci și cea mai spectaculoasă din istoria Constanței, un moment care continuă să fascineze chiar și astăzi.

Cea mai scăzută valoare a fost înregistrată la Constanţa în anul 1929, când mercurul din termometru a scăzut până la minus 25 de grade Celsius
 

Ierni grele au mai fost şi în 1954, 1963, 1985 sau 2006. Doar în 1929, Marea Neagră a îngheţat pe cinci kilometri, producându-se adevărate iceberguri la topirea păturii compacte de gheaţă.

O dată la zece ani se întâmplă totuși ca apa mării să îngheţe chiar şi câteva sute de metri faţă de ţărm, cum s-a întâmplat în 2006 sau 2010. Marea Neagră îngheaţă pentru că este una dintre cele mai slab salinizate mări de pe Glob. Valorile de salinitate se încadrează între 10 - 22 la mie, faţă de 35 la mie cât are, de exemplu, Marea Mediterană.