Kunînîz Qayîrlî Bolsîn, Tatarlar! Pe 13 decembrie, celebrăm în România Ziua etniei tătare, prilej ce ne oferă ocazia de a rememora un capitol din istoria Dobrogei, printr-un un pasaj din lucrarea “Între Dunăre si Marea Neagră” editată la Londra în 1876, unde Henry C. Barkley, lăuda integrarea și hărnicia refugiaților tătari crimeeni stabiliți la Medgidia și incredibila metamorfoză a orașului și a preeriei dobrogene, ce a fost transformată rapid, în roditoare lanuri de grâne…
“Încă de la terminarea războiului Crimeii, grupuri de tătari au sosit, la anumite intervale, din teritoriul marilor batălii, și s-au așezat, mai ales, intr-un oras nou denumit (după numele Sultanului ce domnea atunci) Medjidieh (Medgidia) oraș care era așezat pe linia noastră, la cca. 20 mile distanță de Kustendjie. Trebuie regretat, ca guvernul turc n-a facut niciodat nici cea mai mică pregătire pentru miile de oameni despre care se știa că vin, si când primele grupuri au ajuns la Kustendjie, nu era pregătit nici un adăpost, si nici măcar vreo căruță cu boi să deplaseze pe bietele ființe de pe plajele mării unde fuseseră debarcati.”

Ziua etniei tătare din România, este o sărbătoare marcată anual începând cu 2002, în onoarea unui moment de mare însemnătate istorică. La această dată, în 1917, s-a proclamat Republica Crimeea, primul stat modern al tătarilor crimeeni, sub conducerea vizionară a președintelui Numan Çelebi Cihan. Este impresionant faptul că această republică a fost prima din întreaga lume islamică, deschizând drumul către modernitate și egalitate.

O inovație remarcabilă a acestei republici a fost instituirea unui Parlament democratic, Kurultay-ul, ales prin vot universal. Femeile, la fel ca bărbații, au avut dreptul de a alege și de a fi alese, lucru revoluționar pentru acea epocă. Astfel, la alegerile din 26 noiembrie 1917, cetățenii de peste 20 de ani și-au exprimat votul liber, inclusiv patru femei care au devenit membre ale Parlamentului – o premieră excepțională.

Într-un cadru istoric încărcat de simboluri, la 9 decembrie 1917, primul Kurultay s-a întrunit la Hansaray, vechiul palat al hanilor din Crimeea. Acolo s-au ales simbolurile naționale ale tătarilor crimeeni: steagul albastru, emblema „tarak tamga” și imnul „Ant Etkenmen” (Am jurat), care continuă să fie pentru acest popor un stindard al identității și al mândriei.

Deși existența Republicii Crimeea a fost scurtă, sub presiunea bolșevică, idealurile acesteia au rămas vii în inimile tătarilor crimeeni. Sacrificiul lui Numan Çelebi Cihan, executat pe 23 februarie 1918, a transformat acest episod istoric într-un simbol al rezistenței și al luptei pentru libertate, inspirație pentru generațiile viitoare.

Noi dobrogenii, privim cu respect și prietenie spre această comunitate valoroasă. Vom trăi, fără îndoială, ca și până acum în pace și armonie, alături de vecinii și prietenii noștri tătari.

Sursa: Henry C. Barkley "Între Dunăre si Marea Neagră", Ed. J. Murray, Londra, 1876., pag. 226, 227

Foto: Grup de absolvenţi ai Seminarului Musulman de la Medgidia sfârşitul secolului al XIX-lea - Colecţia Uniunii Democrate a Tătarilor Turco-Musulmani din România.